UNEDUCATED, un nou spectacol
document de Nicoleta Esinencu la Teatru-Spălătorie despre degradarea sistemului
de învăţămînt din R. Moldova pe parcursul ultimilor 20 de ani (jucat de Ion
Borş, Doriana Talmazan şi Irina Vacarciuc).
În spiritul său militant cu care
s-a făcut deja cunoscut, Teatru-Spălătorie ne pune faţă în faţă cu o realitate
pe care cu toţii o bănuim, dar pe care nu vrem să o recunoaştem, pentru a ne
păstra un fel de corenţă cu noi înşine şi cu mitul pe care îl perpetuăm despre
şcoală, învăţători, părinţi. În această tranziţie nesfîrşită, în care statul a
fost acaparat de grupuri de interese private, educaţia nu a fost deloc o
prioritate pentru nicio guvernare. În tot acest timp, mînaţi la început de
nevoia de supravieţuire, directorii de şcoli, de grădinţe şi odată cu ei o
armată de educatori şi învăţători, în complicitate cu părinţii elevilor, au
transformat, tacit, acest sistem de învăţămînt într-unul semi-public,
semi-privat. Elevii şi părinţii lor au devenit clienţii acestor instituţii, numai
că rolul şcolii, în mod paradoxal, s-a inversat. Acum, aceşti clienţi plătesc
bani pentru ca să NU înveţe. Oricum, învăţămîntul a degradat atît de mult în
aceste vremuri de restrişte încît chiar şi cei care ar vrea să înveţe ceva,
n-ar fi în stare, întrucît învăţătorul face orice în afară de carte pentru a
supravieţui.
Pînă la urmă, elevii tot învaţă
ceva în aceste şcoli şi universităţi: „a copia, a mitui şi a fenta sistemul”,
cum scriam într-un
articol acum ceva timp despre plagiat şi corupţie în universităţi. Într-un
fel, şcolile noastre din tranziţie au format supravieţuitorul perfect în aceste
vremuri tulburi. Numai că efectul pervers al acestei adaptări improprii este că
aceşti „oameni noi” vor menţine tulburi aceste vremuri atît cît vor putea.
Spectacolul ne dă să înghiţim o
pastilă amară, sub forma unor mărturii, preluate de la elevi, învăţători,
directori şi părinţi. La finalul spectacolului, cei trei actori-personaje scriu
cu cretă pe pereţii-tablă revendicări adresate şcolilor, universităţilor şi
decidenţilor din ministere. Acest sfîrşit, cathartic, înscenează, sper, o profeţie:
a venit poate timpul să ne luăm şcoala înapoi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu