miercuri, 23 martie 2011

„Twitter Revolution” sau „Revoluția cu pietre”: metafore concurente


Mi-a plăcut textul lui Mircea V. Ciobanu din Jurnal de Chișinău, întitulat Numele revoluțiilor și care e o replică la un articol, publicat de George Damian, care contestă legitimitatea denumirii de „Twitter Revolution”, cu referire și la volumul Revoluția Twitter. Episodul 1: Republica Moldova, apărut la Ed. Arc/Știința, 2010. Această replică, bine argumentată și convingătoare, a lui Mircea V. Ciobanu, mi-a provocat un comentariu.
„Twitter Revolution” e cu siguranță o metaforă, așa cum bine zice Mircea V. Ciobanu. După porecla - iar de regulă porecla are la bază o metaforă - dată de Evgeny Morozov, analistul occidental, în articolul eponim care a înconjurat întreaga lume (virtuală). Iar metafora are funcții cognitive, așa cum bine se știe de la greci încoace, trecînd prin Ortega Y Gasset. În acest caz avem de a face cu o metaforă care ne spune cîte ceva despre felul în care s-a desfășurat „revoluția” din 6-7 aprilie 2009. Ca figură de stil, expresia este desigur în parte arbitrară, dacă încercăm să o înțelegem în buchea ei. Putea fi și „revoluția facebook” sau „revoluția odnoklassninki”, și poate că aceste expresii ar fi mai justificate (pe atunci mai mulți moldoveni aveau cont pe aceste ultime site-uri de socializare)... Oricum, „Twitter Revolution” vrea să spună că la 7 aprilie 2009 a avut loc o revoltă a unor tineri care au comunicat și s-au organizat în mod considerabil cu ajutorul rețelelor de socializare - nu doar Twitter, cu siguranță - și a altor mijloace moderne de comunicare (e-mail, SMS, bloguri etc.).

”Revoluția cu pietre”, așa cum revolta de la 7 aprilie 2009 a fost poreclită de Anatol Țăranu, este și ea o metaforă care spune că această „revoluție” a avut o manifestare brutală, agresivă, primitivă. E o expresie credibilă, ținînd cont de felul în care s-au desfășurat evenimentele (ca și atîtea alte „revoluții”, de altfel). După mine, însă, aceste două metafore descriu realitatea la două paliere diferite. Or, așa cum am încercat să dovedesc în articolul din cartea suspomenită, evenimentele din 7 aprilie s-au desfășurat la cel puțin două nivele: 1) în piață și în fața clădirilor guvernamentale și 2) pe internet (bloguri, rețele de socializare, pe portalurile de știri update-ate „la minut”, în comunicarea sincronică cu experți, jurnaliști, factori de decizie și simpli curioși din țară și din străinătate).

Cei care care pretind că „Twitter Revolution” nu e o sintagmă potrivită pentru desemnarea evenimentelor din 7 aprilie 2009 greșesc pentru că încearcă să o înțeleagă ad litteram. Cei care însă contestă legitimitatea semnificației acestei sintagme (pretinzînd că mijloacele de comunicare și socializare via internet nu au avut nici un rol în desfășurarea acestor evenimente) se înșeală din nou, cîtă vreme există atîtea mărturii - verificabile empiric - ale persoanelor care au folosit abundent aceste noi mijloace media de informare în scopul de a comunica (pe interior și cu „străinătatea”), de a se mobiliza și a de a se organiza în acele zile care au provocat schimbări sociale și politice aproape „revoluționare”...

6 comentarii:

vitalie spunea...

Petru, iaca si "marturie" de la Morozov, care se cam leapada de termen...eu tocmai am finisat cartea lui, asta ultima, The net Delusion, aparuta in 2011 si ma gandesc sa-i fac un review. nota scanata e de la pagina a 7-a a cartii...
http://img191.imageshack.us/img191/7505/morozov.jpg

Marcus spunea...

E o prostie sa proclami mereu Revolutia Twitter cind foarte putini moldoveni au profil pe twitter.A fost mai degraba o revolutie odnoklassniki,erau grupuri de zeci de mii de oameni acolo,dar nu petwitter.Pacat ca nu se spune adevarul,dar sa incearca o mimare care sa placa.

vitalie spunea...

ar mai fi posibila o alta intrebare, la fel de legitima: da oare o fi fost revolutie?

Petru Negură spunea...

Vitalie, iti multumesc pentru aceasta nota a lui Morozov, care este interesanta. Titlul interventiilor lui erau pentru un ziar/portal, foarte citit, si deci se impunea o analiza care sa prinda la public, de unde si optiunea pentru o expresie „sexy”... Eu nu incerc sa-i dau demnitate de concept. Pur si simplu, mi se pare o metafora sugestiva pentru un aspect din ceea ce s-a petrcecut pe 6-7 aprilie 2009 la Chisinau. Ca a fost sau nu revolutie, mie chiar nu mi se pare asta important si sper ca ai remarcat ghilimele de rigoare pe care nu le-am uitat niciodata cind am folosit acest termen.

In privinta comentariului lui Marcus, imi dau seama ca nu s-a obosit sa citeasca mai mult de titlu... nu ma voi obosi nici eu sa-i raspund...

Cu bine.

Marcus spunea...

Da de ce twitter,de ce nu revolutia facebook of porn, ca tot e mijloc de socializare?
Si apoi tu nu raspunzi fiindca nu ai argumente.Ai ajuns sa crezi ca oaia in tot ce se repete la nesfirsit la tv.

Petru Negură spunea...

Marcus, voi face abstracție de tonul comentariului tău... (Anonimatul nu te absolvă de la anumite reguli de conversație). Dar ca să-ți dovedesc că ți-am răspuns la întrebarea care te macină, încă înainte de a fi formulat, îți reproduc o bucată din textul pe care l-am postat:

„În acest caz avem de a face cu o metaforă care ne spune cîte ceva despre felul în care s-a desfășurat „revoluția” din 6-7 aprilie 2009. Ca figură de stil, expresia este desigur în parte arbitrară, dacă încercăm să o înțelegem în buchea ei. Putea fi și „revoluția facebook” sau „revoluția odnoklassninki”, și poate că aceste expresii ar fi mai justificate (pe atunci mai mulți moldoveni aveau cont pe aceste ultime site-uri de socializare)... Oricum, „Twitter Revolution” vrea să spună că la 7 aprilie 2009 a avut loc o revoltă a unor tineri care au comunicat și s-au organizat în mod considerabil cu ajutorul rețelelor de socializare - nu doar Twitter, cu siguranță - și a altor mijloace moderne de comunicare (e-mail, SMS, bloguri etc.).”
Dacă vrei detalii, te invit să citești acest text pînă la capăt. Iar dacă nici asta nu te va lămuri, te invit să iei cartea apărută la Arc/Știința (Twitter Revolution) și poate găsești informații utile la întrebarea ta.