duminică, 9 noiembrie 2014

Sicko – despre un sistem de sănătate bolnav



Sicko, un documentar de Michael Moore (2007), despre sistemul de sănătate (medical şi farmaceutic) din SUA şi din alte ţări. E un film pe care l-am văzut cu întîrziere şi pe care îl socot un must, de văzut neapărat pentru a înţelege felul în care o ţară şi o naţiune atît de bogată, puternică şi mare a putut să-şi priveze propriii cetăţeni de un acces echitabil la un tratament medical decent, vînzînd pur şi simplu întregul sistem (medical şi farmaceutic), începînd mai ales cu o decizie a preşedintelui Nixon din 1971, unor companii private de asigurări şi de industrie farmaceutică.


Aproape 50 de milioane de americani, ne zice filmul, nu aveau asigurare medicală (în 2007). Ei sînt cei mai vulnerabili. Dacă li se întîmplă un accident, familiile lor pot falimenta, întrucît tratamentul fără asigurare costă o avere, pe care o persoană cu un venit mediu nu şi-l poate permite. Dar filmul vorbeşte mai ales despre toţi ceilalţi cetăţeni americani care beneficiază de o asigurare medicală. Sub diverse motive aduse de companiile de asigurare (în general, aşa numitele „condiţii preexistente” – o listă de maladii de care asiguratul ar fi suferit în trecut), unui număr mare de persoane asigurate le este refuzată rambursarea cheltuielilor medicale. Un accident sau o boală mai grea ar putea lipsi astfel un cetăţean (chiar şi asigurat) de toate bunurile agonisite timp de o viaţă. Cît despre cei săraci, cu atît mai mult. Aceştia nu-şi pot permite nici măcar cel mai simplu tratament. O îmbolnăvire subită ar fi pentru ei o fatalitate. Filmul este o investigaţie bine făcută şi tulburătoare, care ne prezintă un şir de cazuri – victime ale sistemului medical american. Apoi, filmul ne duce în Canada, Marea Britanie, Franţa şi Cuba, ţări care au un sistem medical (şi farmaceutic) socializat. Oamenii intervievaţi în aceste ţări (şi cetăţenii americani imigraţi) nu îşi imaginează cum ar putea trăi într-un sistem de sănătate cum este cel american, în care îşi pot permite un tratament decent doar cei cu un venit ridicat.

Din 2007, anul în care a fost făcut filmul (care de altfel a făcut obiectul unei defăimări sistematice dinspre tabăra politicenilor republicani şi a reprezentanţilor companiilor de asigurări medicale), pînă acum, SUA a fost locul unor dezbateri vii în legătură cu nevoia elaborării şi punerii în aplicare a unui sistem de sănătate universal şi non-profit, dezbatere care a început încă în anii 1990. În 2010, a fost adoptată celebra lege poreclită „Obama-care” (Patient Protection and Affordable Care Act), care şi-a propus să le asigure tuturor cetăţenilor americani accesul la servicii de sănătate abordabile şi de calitate. De atunci, proporţia americanilor fără asigurare s-a micşorat simţitor (aproximativ 20 mln. de cetăţeni americani au obţinut asigurare medicală din momentul intrării în vigoare a legii). Şi totuşi, multe state americane au respins această lege (doar 27 de state au aprobat-o), companiile private de asigurări şi farmaceutice continuă să facă un lobby intens pentru abrogarea acestei legi. Aparent paradoxal, sondajele de opinie arată că majoritatea americanilor nu salută această lege (un sondaj USA Today făcut în septembrie 2013 arăta că 51% dintre respondenţi erau împotriva legii şi doar 40% îi erau favorabili), din motivul că nu doresc să plătească mai multe impozite (cel hrănit nu-l crede pe cel flămînd, vorba vine). Şi totuşi, studiile arată o dinamică a opiniei publice – şi o stratificare a răspunsurilor – favorabilă pe termen mediu şi lung implementării unui sistem de sănătate public (universal şi non-profit).
Filmul Sicko ne ajută să conştientizăm avantajele unui sistem medical public, care, în R. Moldova şi în România, trebuie perfecţionat şi modernizat în continuare, pentru a asigura accesul tuturor la servicii de sănătate de calitate. Privatizarea generalizată a sistemului de sănătate (clinici, spitale, sanatorii etc.), dar şi lipsa unui control riguros din partea statului a industriei farmaceutice, ar aduce o lovitură grea – şi greu reversibilă – asupra calităţii vieţii majorităţii cetăţenilor noştri.

Niciun comentariu: