Sicko, un documentar de Michael Moore (2007),
despre sistemul de sănătate (medical şi farmaceutic) din SUA şi din alte ţări. E
un film pe care l-am văzut cu întîrziere şi pe care îl socot un must, de văzut neapărat pentru a
înţelege felul în care o ţară şi o naţiune atît de bogată, puternică şi mare a
putut să-şi priveze propriii cetăţeni de un acces echitabil la un tratament
medical decent, vînzînd pur şi simplu întregul sistem (medical şi farmaceutic),
începînd mai ales cu o decizie a preşedintelui Nixon din 1971, unor companii
private de asigurări şi de industrie farmaceutică.
Aproape 50 de
milioane de americani, ne zice filmul, nu aveau asigurare medicală (în 2007).
Ei sînt cei mai vulnerabili. Dacă li se întîmplă un accident, familiile lor pot
falimenta, întrucît tratamentul fără asigurare costă o avere, pe care o
persoană cu un venit mediu nu şi-l poate permite. Dar filmul vorbeşte mai ales
despre toţi ceilalţi cetăţeni americani care beneficiază de o asigurare medicală.
Sub diverse motive aduse de companiile de asigurare (în general, aşa numitele „condiţii
preexistente” – o listă de maladii de care asiguratul ar fi suferit în trecut),
unui număr mare de persoane asigurate le este refuzată rambursarea
cheltuielilor medicale. Un accident sau o boală mai grea ar putea lipsi astfel un
cetăţean (chiar şi asigurat) de toate bunurile agonisite timp de o viaţă. Cît despre cei săraci, cu atît mai mult. Aceştia nu-şi pot permite nici măcar cel mai
simplu tratament. O îmbolnăvire subită ar fi pentru ei o fatalitate. Filmul este o
investigaţie bine făcută şi tulburătoare, care ne prezintă un şir de cazuri –
victime ale sistemului medical american. Apoi, filmul ne duce în Canada, Marea
Britanie, Franţa şi Cuba, ţări care au un sistem medical (şi farmaceutic)
socializat. Oamenii intervievaţi în aceste ţări (şi cetăţenii americani
imigraţi) nu îşi imaginează cum ar putea trăi într-un sistem de sănătate cum
este cel american, în care îşi pot permite un tratament decent doar cei cu un
venit ridicat.
Din 2007,
anul în care a fost făcut filmul (care de altfel a făcut obiectul unei
defăimări sistematice dinspre tabăra politicenilor republicani şi a
reprezentanţilor companiilor de asigurări medicale), pînă acum, SUA a fost
locul unor dezbateri vii în legătură cu nevoia elaborării şi punerii în
aplicare a unui sistem de sănătate universal şi non-profit, dezbatere care a început
încă în anii 1990. În 2010, a fost adoptată celebra lege poreclită „Obama-care”
(Patient
Protection and Affordable Care Act), care şi-a propus să le asigure tuturor
cetăţenilor americani accesul la servicii de sănătate abordabile şi de calitate.
De atunci, proporţia americanilor fără asigurare s-a micşorat simţitor (aproximativ
20 mln. de cetăţeni americani au obţinut asigurare medicală din momentul intrării
în vigoare a legii). Şi totuşi, multe state americane au respins această lege
(doar 27 de state au aprobat-o), companiile private de asigurări şi farmaceutice
continuă să facă un lobby intens pentru abrogarea acestei legi. Aparent paradoxal,
sondajele de opinie arată că majoritatea americanilor nu salută această lege (un
sondaj USA
Today făcut în septembrie 2013 arăta că 51% dintre respondenţi erau împotriva
legii şi doar 40% îi erau favorabili), din motivul că nu doresc să plătească
mai multe impozite (cel hrănit nu-l crede pe cel flămînd, vorba vine). Şi
totuşi, studiile arată o dinamică a opiniei publice – şi o stratificare a
răspunsurilor – favorabilă pe termen mediu şi lung implementării unui sistem de
sănătate public (universal şi non-profit).
Filmul Sicko ne ajută să conştientizăm avantajele
unui sistem medical public, care, în R. Moldova şi în România, trebuie
perfecţionat şi modernizat în continuare, pentru a asigura accesul tuturor la
servicii de sănătate de calitate. Privatizarea generalizată a sistemului de
sănătate (clinici, spitale, sanatorii etc.), dar şi lipsa unui control riguros din
partea statului a industriei farmaceutice, ar aduce o lovitură grea – şi greu
reversibilă – asupra calităţii vieţii majorităţii cetăţenilor noştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu