Cum îi văd francezii pe moldoveni

Cum ne văd francezii?

„De unde sînteţi?” – „Din Moldova.” Acum vreo zece ani, acest răspuns, dat în doi peri, ar fi pus în încurcătură mulţi occidentali care, zîmbind jenat, ar fi căutat febril o denumire apropiată pe întinsurile hărţii lor mentale. Cei mai dezgheţaţi dintre ei ar înlănţui în minte un şir de asociaţii alimentate de toponime reale sau închipuite. De atunci însă multă apă s-a scurs pe Dunăre, mulţi moldoveni au bătătorit în lung şi în lat vămile europene, căutînd să-şi rostuiască forţa de muncă devenită brusc inutilă. Nu mai puţini străini ne-au traversat hotarele, împinşi de varii misiuni, interese sau curiozităţi. Acum, informaţiile despre Republica Moldova nu lipsesc, nici în presa internaţională, nici în minţile oamenilor occidentali. Ele împrumută de obicei culorile sumbre ale unui Eldorado antiutopic: sărăcie, corupţie, depopulări, trafic de fiinţe umane... Informaţii confirmate, contrazise sau aduse la zi, odată confruntate cu experienţa nemijlocită a occidentalilor în statul care, încă nu demult, nu era pentru ei decît o himeră. Unii vizitatori sfîrşesc însă prin a se ataşa de această ţară recentă şi de oamenii ei, resimţindu-le suferinţele şi metehnele ca pe ale lor proprii.

Pentru a vedea cum francezii care au vizitat recent Moldova au perceput această ţară şi locuitorii ei, am făcut o scurtă cercetare, consultînd trei surse principale: 1) răspunsurile date de 20 de subiecţi benevoli la un chestionar distribuit prin intermediul scrisorilor de informare difuzate de asociaţia „Les Moldaviens” de la Paris pe lîngă abonaţii săi; 2) răspunsurile desfăşurate la acelaşi chestionar date de trei vizitatori francezi; 3) schimburile de păreri şi informaţii pe un forum francez de călători amatori (www.VoyageForum.com).
Subiecţii chestionaţi au vîrste cuprinse între 21 şi 91 ani, cu o medie de 40 de ani. Sub aspect socio-profesional, respondenţii sînt, după cum urmează, profesori universitari (5), directori de întreprindere (3), funcţionari în instituţii de stat sau internaţionale (3), consultanţi/formatori (2), ingineri (2), lucrători artistici (2), agenţi marketing (2), 1 stagiar, 1 pensionar, 1 analist financiar.
Majoritatea subiecţilor anchetaţi (din I şi a II-a categorie) au vizitat Moldova pentru a realiza nişte misiuni profesionale (12). Unul dintre ei, se întreabă chiar, la modul retoric, dacă ar putea exista şi alte raţiuni de a călători în Moldova. Cinci dintre ei pomenesc totuşi şi un scop turistic, iar patru respondenţi au vizitat Moldova din motive personale. Majoritatea copleşitoare a respondenţilor sînt bărbaţi (18), faţă de doar 4 femei. Unul dintre participanţii la forumul studiat declară că femeile frumoase sînt „singura ocupaţie valabilă la Chişinău şi singura raţiune de a pleca în Moldova, în afară de afaceri” (consideraţie care stîrneşte imediat dezaprobarea energică din partea altui forumist).
Opiniile subiecţilor anchetaţi sînt împărţite, adesea contradictorii, cu privire la Moldova şi moldoveni . Luaţi împreună, respondenţii au dat Moldovei şi locuitorilor ei un număr echivalent de aprecieri pozitive şi negative (86/86). Aprecierile pozitive sînt totuşi mai numeroase în răspunsurile date de către respondenţii benevoli decît în părerile exprimate pe forum. În general, moldovenii s-au bucurat din partea vizitatorilor francezi de mai multe aprecieri pozitive decît negative (58/49). În schimb, Moldova în ansamblu le-a produs vizitatorilor chestionaţi mai curînd impresii negative (27 faţă de 13 pozitive). În sfîrşit, Chişinăul, care este locul cel mai vizitat – adesea singurul – de călătorii francezi, a atras 18 aprecieri pozitive contra doar 10 negative.
Cei mai mulţi dintre respondenţi (12 din 20) au apreciat, printre alte calităţi, ospitalitatea moldovenilor . La această apreciere, se mai adaugă căldura şi ataşamentul afectiv , generozitatea , amabilitatea , modestia . Aşa cum s-a exprimat un vizitator , moldovenii, mai ales cei de la sate, se simt extrem de onoraţi de vizita unor occidentali, fapt pentru care manifestă faţă de aceştia maximă căldură sufletească şi generozitate. Pe de altă parte, un alt respondent îi consideră pe moldovenii grosolani, nepoliticoşi. Comercianţii moldoveni s-au arătat de-a dreptul neprimitori faţă de unii cumpărători francezi , aceasta fiindcă moldovenii au, după părerea altui subiect chestionat , o „noţiune a serviciilor diferită de a noastră”.
Printre alte merite atribuite moldovenilor, cinci dintre respondenţi specifică francofonia şi francofilia acestora. Totodată, unul din vizitatori, participant la forumul studiat, mărturiseşte că i-a fost greu să se înţeleagă cu localnicii, fiindcă „puţin dintre ei vorbesc engleza sau franceza”. Cinci subiecţi chestionaţi îi consideră pe moldovenii pe care i-au întîlnit pe parcursul vizitei (-elor) lor, ca fiind „deschişi” spre alte culturi, „curioşi să descopere noi orizonturi”. Cu toate acestea, consideră unul dintre subiecţi , moldovenii nu au prea multe posibilităţi de a călători, fapt pentru care multora dintre ei le lipseşte deschiderea spre spaţiul internaţional. Două lucrătoare în domeniul artistic îi consideră pe moldovenii pe care i-au întîlnit „foarte închişi spre alte origini etnice” şi „nu foarte deschişi spre alte culturi”, în ciuda multor merite pe care aceştia le-ar avea. În percepţia a doi participanţi la forum, unii moldoveni ar fi „de-a dreptul xenofobi”. În sfîrşit, doi dintre forumişti îi atenţionează pe cei care şi-au exprimat intenţia de a vizita Moldova, că unii moldoveni pot fi „violenţi” (mai ales în Transnistria).
În ceea ce priveşte relaţiile moldovenilor între ei, unii respondenţi îi consideră „foarte familişti” , ambianţa în sînul familiilor de aici fiind „foarte amicală” , „agreabil umană” . Totuşi, în afara căminelor familiale, în sînul cărora legăturile sînt foarte strînse, moldovenii nu sînt foarte solidari, „spiritul gregar” nefiindu-le propriu . Ca şi în cazul legăturilor familiale, felul moldovenilor de a petrece timpul liber este, în aprecierea unor vizitatori francezi, propriu latinilor . Astfel, moldovenilor le place mult să sărbătorească, apreciind „plăcerile mîncării, ale vinului, ale momentelor petrecute împreună” .
În percepţia mai multor respondenţi, moldovenii au o atitudine pozitivă în faţa vieţii şi a greutăţilor ei, care sînt mai mari în Moldova. Aceştia sînt văzuţi ca fiind „motivaţi” , „stoici” , „dinamici” , „descurcăreţi” , „energici” , „pasionaţi”, „bătăioşi” şi „muncitori” . În ciuda greutăţilor la care au fost condamnaţi, moldovenii nu-şi pierd „speranţa, au vise şi găsesc mijloace pentru a le realiza” . Moldovenii ar avea, potrivit unei respondente, o „conştiinţă politică surprinzătoare” . Aceste percepţii pozitive au totuşi reversul lor negativ. Uneori vizitatorii îşi manifestă regretul pentru faptul că moldovenii ar fi prea resemnaţi , supuşi , fatalişti în faţa condiţiilor grele de trai. Unor moldoveni le-ar lipsi încrederea în ei înşişi , dar şi în raport cu ceilalţi , faţă de autorităţi . Un director comercial remarcă o „atmosferă puţin „mafiotă” în momentul în care abordezi subiecte de politică sau economie locală” . Mai ales tinerii moldoveni ar fi prea ezitanţi . Potrivit unui respondent , moldovenii au devenit în ultimii ani prea individualişti. În sfîrşit, în afaceri ca şi în viaţa lor de zi cu zi, moldovenii nu ar avea o gîndire strategică, proiectată pe termen lung, fiind cramponaţi în cotidian .
Cîţiva vizitatori francezi îi califică pe moldovenii pe care i-au întîlnit ca fiind „educaţi” , „cultivaţi” , unii dintre ei chiar „străluciţi” („dovadă numărul de limbi vorbite”). În aprecierea unor universitari sau formatori francezi, moldovenii posedă „competenţe remarcabile” , stăpînesc „mijloace tehnico-informaţionale la zi” (recuperînd „timpul pierdut”). În ochii unui universitar francez, studenţii moldoveni ar fi foarte „serioşi” şi „riguroşi” . În general, moldovenilor le-ar fi proprie o „gîndire ascuţită” . Totuşi, mai mulţi subiecţi deploră „lipsa de libertate interioară” a moldovenilor, „ghetoul mental” în care aceştia s-au claustrat. Potrivit unui respondent (consultant economic), moldovenii ar duce lipsă de „educaţie economică”. Iar altul, care desfăşoară o afacere în Moldova, regretă goana tinerilor moldoveni după diplome de studii, în defavoarea competenţelor propriu-zise . În sfîrşit, unul dintre respondenţi îi găseşte pe moldoveni „limitaţi intelectual” .
Din punct de vedere moral, călătorii francezi anchetaţi îi consideră pe moldoveni „oneşti”, „sinceri” , „integri” , „adevăraţi” („mult mai adevăraţi decît aici, în Franţa”). În afaceri, totuşi, „onestitatea nu este cea mai mare virtute [a moldovenilor]”, mai ales atunci cînd le fac cu străinii ; unii moldoveni comportîndu-se chiar ca nişte escroci . Coruptă si omniprezentă , poliţia moldovenească se arată, pe de asupra, excesiv de suspicioasă faţă de unele încercări ale străinilor de a face fotografii în oraş. O tînără respondentă regretă „violenţa tinerilor moldoveni contra lor înşilor” prin consumul excesiv de alcool şi, mai ales la femei, prin frivolitate .
Sub aspectul nivelului de viaţă al moldovenilor, puţinele aprecieri făcute de respondenţi poartă un caracter negativ. Astfel, nivelul de viaţă este extrem de scăzut, iar mizeria este generalizată în Moldova , „urmele nefericite lăsate de război şi de Uniunea sovietică” fiind profunde .
Unii respondenţi îi consideră pe moldoveni „ataşaţi de tradiţiile („pămîntul, limba”) şi cultura lor” . Cele mai multe aprecieri în acest sens sînt totuşi mai curînd negative. Cîţiva subiecţii anchetaţi regretă lipsa de patriotism, de ataşament şi de respect a moldovenilor faţă de ţara lor şi dorinţa multora dintre ei de a pleca cu orice preţ . Pentru ca, odată plecaţi, să uite repede de unde vin .
Faţă de Moldova în general, aprecierile pozitive ale respondenţilor se referă la „istoria” , la „frumoasele tradiţii” , la „frumoasele peisaje” , la „oamenii” care o locuiesc, la „mesele agreabile” , la „blîndeţea” şi la „forţa” ţinutului. Un subiect anchetat califică situaţia din Moldova ca fiind „mult mai bună decît în România” .
Cele mai multe aprecieri referitoare la Moldova poartă totuşi un caracter eminamente negativ. Astfel, Moldova este văzută ca o „ţară de contraste” , unde semnele de relativă prosperitate coexistă cu mizeria şi sărăcia cele mai crase . Unii respondenţi au fost sensibili la tristeţea profundă care copleşeşte peisajele, edificiile, feţele oamenilor , „piaţa centrală [din Chişinău] (în comportamentul oamenilor)” . Unii subiecţi reţin din ultima lor călătorie în Moldova, „satele prăfuite”, „fîntînile” de la marginea drumului , „toaletele turceşti din lemn”, „absenţa duşurilor în case” . Alt respondent remarcă „ruralitatea profundă a satelor în ciuda progresului tehnologiilor” . Moldova oferă, în ochii cîtorva vizitatori francezi, o imagine dezolantă: „Orfelinatele de stat: un coşmar” , „drumurile şi clădirile într-o stare jalnică” , „în multe transporturi publice şi magazine e foarte frig” , „natură distrusă, delapidată”, „puţine locuri pitoreşti” , arhitectură „devastată” , care de altfel „prezintă destul de puţin interes” . Unii respondenţi regretă lipsa democraţiei şi a libertăţii” . Alţii sînt contrariaţi de „omniprezenţa rusească”, dominaţia limbii ruseşti în detrimentul altor limbi şi culturi .
În timp ce Moldova în ansamblu produce mai degrabă la vizitatorii francezi anchetaţi un sentiment de tristeţe, Chişinăul îi salvează, în parte, buna imagine. Astfel, capitala Moldovei este văzută de mai mulţi respondenţi ca fiind prosperă şi „activă” , un oraş în care se întîlnesc la orice pas „maşini frumoase”, „hotele bune”, „peisaje” şi „panorame” verzi, clădiri noi, frumoase . Chişinăul te „cucereşte” mai ales prin centrul său, „calm, bine organizat, cu baruri agreabile, parcuri” , curat, plăcut, „fără probleme de securitate” . „Piaţa gigantică” din centru îi conferă oraşului un aspect exotic, „oriental” . Dar ca şi ţara în întregime, Chişinăul apare în descrierile subiecţilor anchetaţi ca un „oraş al contrastelor” . Astfel, e suficient să te deplasezi puţin din centrul oraşului - frumos şi ordonat -, pentru a descoperi „agitaţia, zgomotul, sentimentul de haos” care pun stăpînire pe „gara rutieră” . „Clădirile oribile din anii 60 [sînt] într-o stare de degradare avansată”; „alături de zona centrală, străzile sînt dărăpănate, prăfuite” . În ochii unui călător francez, Chişinăul este apăsat de o „rutină provincială (asemănătoare cu cea din Rusia provincială)” .
Opiniile exprimate în cadrul acestei anchete pot să ne surprindă prin diversitatea, ambiguitatea, dacă nu contradicţia lor flagrantă. În ce măsură aceste păreri ne reprezintă şi cît de fidel ele reflectă identitatea şi realitatea pe care noi le trăim zi cu zi? Trebuie să fac o mărturisire: întrebările introduse în chestionarul pe care l-am oferit vizitatorilor francezi au fost formulate cu o oarecare tendenţiozitate. Astfel, prin întrebarea „cum aţi caracteriza moldovenii...” s-ar putea crede că prin „moldoveni” înţeleg o populaţie omogenă, toţi cu o faţă şi un caracter. Unii respondenţi mi-au reproşat subtil reducţionismul şi generalizarea la care întrebările mele ar putea conduce. Toţi subiecţii scurtei mele anchete au înţeles însă jocul la care îi invitam să participe, arătînd chipuri şi fragmente surprinse frugal dintr-o mulţime şi dintr-un „film”, altfel destul de fluid şi policrom. Unde mai pui că fiecare răspuns implică o sensibilitate, o percepţie şi experienţe personale şi în definitiv subiective. Cu toate acestea, punîndu-ne la contribuţie discernămîntul, ne vom regăsi cu uşurinţă în aceste fărîme de mărturii. Ele sînt totodată un mijloc de a afla mai multe despre celălalt occidental, care ne este tot mai familiar în ultimă vreme. Văzîndu-ne astfel dintr-o parte, vom înţelege mai bine cum e posibil să fii moldovean şi, pe de altă parte, cum e să fii francez.