Dreptul şi dreptatea Olgăi Ciolacu

Olga Ciolacu reacţionează la acuzaţiile venite de la formatorii noştri de opinie:

„Poate are rost să mai cugetați înainte de a mă răstigni. V-aș ruga, de asemenea, să nu mai faceți din artiști criminali, încercând astfel să spălați jegul de pe adevarații criminali. Nu am plecat din țară, cum au făcut-o unii artiști care se întorc numai după medalii și onoruri, am rămas acasă și duc cu voi jugul acestei țărișoare. Ani în șir am cântat din convingere, pentru idee, pentru democrație și românism.
Chiar dacă realitatea ne-a silit de-a lungul anilor să asistăm la atâta mizerie, atâtea lașități și adevarate trădari, chiar dacă am fost martori neputincioși la atâtea piruete politice, încât omul a ajuns să nu mai poată discerne unde-i dracu' și unde-i tat'su, eu am rămas pe pozițiile mele. Am slujit poporul, și acolo la Moscova tot pentru poporul nostru am cântat. Ori poate voi pe acel popor l-ați trecut în pomelnic?” (tot textul aici).

Patima cu care sînt judecaţi artiştii moldoveni pentru că au cîntat într-un concert finanţat de un partid de la noi (PSRM) pentru diaspora de la Moscova mi se pare de-a dreptul deocheată, dincolo de lipsa de simpatie pe care o am faţă de PSRM şi Dodon. De unde atîta patimă, asta cînd votăm partide care sînt finanţate în întregime de oligarhi şi alte surse obscure. Cînd aceşti oligarhi odată veniţi la putere cumpără şi vînd bănci şi aeropoarte la preţuri "preferenţiale", tranzacţii din care ei cîştigă iar noi pierdem. De unde atîta venin din partea unor intelectuali, dedicaţi trup şi suflet unor partide de la guvernare (ori unul ori altul)?

Şi mai este o chestie. Avem tendinţa să diabolizăm atitudinea unei jumătăţi din concetăţenii noştri, care nu au aceeaşi opţiune politică şi geopolitică decît o avem noi. Ce facem? Împărţim ţara în jumătate şi le declarăm război?

Ca şi Olga Ciolacu, mi-aş dori ca "ai noştri" să meargă la Moscova să-i ia în seamă şi să le mai aline grijile şi supărările moldovenilor de acolo. Dar dacă o face altcineva ce ar trebui să facem noi, să-i scoatem ochii, şi lui şi artiştilor?

Îmi exprim şi eu opinia, adică imi asum dreptul de a greşi. Dar le dau şi altora acest drept, mai ales cînd nu fac moarte de om. Şi apoi, PSRM nu e un partid interzis prin lege, iar ceea ce spune Dodon, că ne place sau nu, e salutat de aproape o jumătate din populaţia RM. Care jumătate are dreptate şi care greşeşte? Eu nu vreau să bag mîna în foc că anume optiunea mea este singura corectă. Prin urmare, prefer, cel putin în acest caz, să nu mă grăbesc să judec. Cu atît mai puţin mă voi încumeta să tăbărăsc cu toată hurta de justiţiari/ formatori de opinie asupra acestei femei, care - cine stie? - o fi avut ceva în capul ei de a mers sa cînte tocmai la Moscova într-o companie de indezirabili în mediul nostru? E dreptul şi dreptatea ei.

Sursă imagine: perfecte.md