Lamentări, de Krzystof Bizio, un monospectacol cu Snejana Puică, în regia Luminiței Țîcu, la teatrul Foosbook. „Lamentări” e un monospectacol în care alternează monoloagele a trei personaje - mamă, fiică şi bunică -, jucate de aceeaşi actriţă. Dincolo de măiestria actoricească, monospectacolul cu trei personaje apare şi ca o opţiune scenică care sugerează un potenţial conflict între rolurile de gen atribuite în mod tradiţional femeii şi provocările modernităţii; procedeul ne arată totodată nişte ipostaze în viaţa unei femei moderne, jalonate de vîrstă, şi totodată de un mediu şi o epocă diferite. Femeia cuadragenară îşi pierde serviciul şi acest fapt îi provoacă o măcinare profundă şi o acută neîmplinire de sine. Doar un obiect scump, un mantou violet cu boruri de catifea, îi poate aduce, crede ea, satisfacţie. La fel şi fiica este bîntuită de ideea că o pereche de pantaloni şi o vestă îi va schimba viaţa, iar colegele ei o vor percepe cu totul altfel. Pentru a obţine aceste obiecte himerice - aceste "obscure obiecte ale dorinţei" -, personajele fac cele mai nesăbuite lucruri. Acest accesoriu de lux le dă personajelor iluzia – bovarică – că le va reprezenta în această lume construită ca un teatru ca pe nişte personaje pe care ele şi-ar dori să le joace, fără să fie. Bunica pare poate cea mai puţin nefericită şi mai puţin singuratică. Pare chiar fericită la moment dat, decît că aceasta se adresează îndelung unor fotografii ale soţului ei, decedat de ceva vreme, şi din cîte se înţelege, într-un moment în care ea însăşi părăseşte această lume. Un spectacol despre ce gîndesc şi ce îşi doresc nişte femei, care şi-au pierdut umbra (sau propriul sine), aidoma unui mantou violet pe care nu-l vor mai purta niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu