Voi încerca să schiţez sumar o reflecţie asupra fericirii
– care îi macină, probabil, şi pe alţii – reflecţie pe care moartea recentă,
intens mediatizată, a unei cântăreţe americane de muzică pop mi-a provocat-o,
răscolindu-mi sentimente mai vechi, retrăite în ocazii similare. Întrebarea
care stă la baza acestei reflecţii, venită fără îndoială dintr-o cunoaştere
parţială şi mediată de ştirile de succes despre vieţile vedetelor, ar suna cam
aşa: Ce le lipseşte acestor celebrităţi pentru a fi fericite? În aparenţă,
acestea ar avea TOTUL, adică toate lucrurile pe care orice individ mediu şi cât
de cât ambiţios şi le doreşte. Să le luăm pe rând: 1) Succes profesional şi
mediatic? Bifez: îl au, cu prisosinţă! 2) Bunăstare materială? Din plin! 3)
Frumuseţe trupească? – O, da! Poate că e prea multă? 4) Dragoste şi afecţiune?
– Aţi mai văzut oameni cu atâţia admiratori sinceri şi devotaţi? De regulă,
vedetele mai sunt înzestrate generos şi la capitolul inteligenţă, creativitate,
charismă personală etc., virtuţi cu care oamenii de rând sunt dăruiţi mai cu
zgârcenie. Şi atunci, revin la frământarea mea iniţială: ce le lipseşte acestor
oameni pentru a fi cu adevărat fericiţi? Voi răspunde, retoric, cu o întrebare:
poate că problema acestor eroi din Olimpul beaumonde-ului global este că,
tocmai, nu duc lipsă de NIMIC? Pentru că au obţinut deja TOTUL şi nu mai au CE
să-şi dorească? Or, sensul vieţii acestor celebrităţi, până a fi ajuns pe
copertele revistelor glamour, nu a
fost oare cumva tocmai această trudă metodică, strategică, neobosită de a-şi
însuşi valorile enumerate? Poveştile cu vedete deprimate îmi revelează de
fiecare dată deşertăciunea acestei goane după o fericire himerică,
materializată prin câteva achiziţii palpabile.
Concluzia pe care o trag pentru mine nu este că fericirea
ar fi iluzorie, ci că ea trebuie definită altfel decât prin obţinerea unor
lucruri concrete sau valori imateriale. Fericirea, pe care o încercăm periodic
aproape corporal, ar fi mai degrabă starea de bine pe care ne-o procură
confirmarea faptului că ne găsim pe calea care ne duce către o fericire ideală,
dar nu mai puţin adevărată.
(Răspuns la ancheta "Ce-ţi lipseşte atunci când ai de TOATE?", revista Clipa, nr. 3, 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu