 |
| Fotografie de Pablo Chignard |
Mişcarea de emancipare naţională, care a culminat cu
independenţa Republicii Moldova (RM), proclamată la 27 august 1991, a produs o efervescenţă
de aspiraţii în sînul noilor elite ascendente şi a oamenilor „de pe baricade”.
Aceste aspiraţii vizau, în general, crearea unui stat independent, democratic
şi prosper. Ajutată de statele occidentale, Republica Moldova urma, potrivit
acestor aşteptări, să se alăture ţărilor dezvoltate. Se aştepta o tranziţie
directă, univocă, armonioasă spre democraţie şi economie de piaţă. Schimbările
care aveau loc la sfîrşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 în toată
Europa de est şi fostele republici sovetice păreau să confirme, la rîndul lor, caracterul
inevitabil şi ireversibil al acestei tranziţii spre o societate liberă şi prosperă.
