miercuri, 18 martie 2009

Apariţia cărţii mele Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline (1924-1956)

Petru Negură, Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline (1924-1956) (Nici eroi, nici trădători. Scriitorii moldoveni şi puterea sovietică în epoca stalinistă (1924-1956)), apărută la Ed. L’Harmattan, Paris, 2009, 420 pagini, preţ 38€ (aprox. 540 lei). Preţ promoţional la lansare: 500 lei.

 

 

Cartea lui Petru Negură, Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline (1924-1956) (Nici eroi, nici trădători. Scriitorii moldoveni şi puterea sovietică în epoca stalinistă (1924-1956)), apărută la Ed. L’Harmattan, Paris, îşi propune să discearnă contextul social şi politic al genezei şi evoluţiei literaturii moldoveneşti sovietice de-a lungul perioadei staliniste. Ea studiază multiplele mize şi interese individuale şi de grup care s-au intersectat în procesul de creare a acestei literaturi. Scriitorilor moldoveni li s-a atribuit misiunea de a adapta un model literar străin (realismul socialist) la un context cultural local. Această încercare de adaptare s-a desfăşurat cu preţul unor anumite tensiuni şi concesii, pe de o parte şi de alta, între scriitorii înşişi (şi diferitele grupuri de scriitori care formează Uniunea scriitorilor moldoveni în diferite perioade), puterea sovietică (centrală şi republicană) şi publicul ţintă al acestei literaturi. Formarea literaturii moldoveneşti sovietice are loc într-o perioadă în care societatea sovietică - şi cea moldoveană în particular – trece printr-un proces amplu şi dificil de prefaceri, care pune amprenta pe structura şi conţinuturile acestei literaturi. Adresîndu-se unui public numeros, realismul socialist în versiune moldovenească îşi asumă un rol activ în formarea identităţii etnice şi civice a populaţiei autohtone din Moldova sovietică. A reuşit oare acest proces de construcţie identitară? – se întreabă la final autorul cărţii. 

2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna ziua stimate Petru Negura.

Am citit prezentarea in franceza a cartii dumneavoastra, prezentare in care scrieti ca oamenii care se afirma Moldoveni o fac "prin opozitie" fata de minoritatile conlocuitoare.

Imi exprim indoiala. Opozitia, mi se pare mie, este mai degraba la cei care se declara Romani. Cei ce se declara Moldoveni, erau acceptati ca atare si pe vremea URSS, iar faptul ca au ales aceasta identitate (si nu cea romaneasca) este in sine un gest de bunavointa fata de minoritati.

Pe alt plan, cred ca nu putem oculta, in analizele noastre, faptul ca moldovenismul este un indigenism, in sensul ca se refera la dreptul stramaosesc si ca atare introduce o tripla excludere si o inegalitate de drept :
a. ii exclude pe minoritari din definitia natiunii Moldovene ;
b. ii exlude pe Moldovenii din Rep. Moldova din ansamblul celorlalti Moldoveni (devreme ce ii separa de cei din România si din Bucovina de nord ucraineana) si
c. ii exclude din ansamblul romanofonilor (din Romania si tarile vecine).
Inegalitatea fiind ca in Republica Moldova, Rusii, Ucrainenii si altii se pot nestingherit referi la istoria, cultura si limba Rusiei, Ucrainei s.a., fara sa fie socotiti straini de tara sau partizani ai vre-unui imperialism strain, pe cand Moldovenii care se refera la Romania, sunt socotiti straini de tara, sau chiar dusmani.

Aplicarea dreptului stramosesc la un stat multinational nu poate da alte rezultate, decat cele pe care le observam.

Dreptul pamantean, insa, ar opri toate controversele, acceptand ca Moldoveni pe toti cetatenii tarii indiferent de limba, origine si religie, si lasandu-i liberi sa se refere la istoria, cultura si limba oricarei alte tari, fara discriminari intre ele. Dupa modelul elvetian, bunaoara.

Evident aplicarea dreptului pamantean, ar necesita si educarea poporului roman vecin, care in majoritate, inca nu a inteles bine ceeace presedintele Mircea Snegur a definit cu bun simt inca din 1992, zadarnic se pare, ca fiind doctrina "Un popor, doua state".

Eram la Chisinau in 1990, 91 si anii urmatori, dar dupa fotografii, mi se pare ca atunci nu erati inca student. Daca insa ati fost atunci la Stefan cel Mare, daca ulterior ati trecut pe la Alianta Franceza sau pe la reprezentanta PNUD, cine stie, poate ne-am intersectat fara sa ne stim ?

Cu urari de bine si de spor la munca, Ion Cepleanu (semnez aici fiindca bloggerul nu-mi accepta parola), deci sunt silit sa trimit comentariul sub "anonim").

Petru Negură spunea...

Stimate Ion Cepleanu,
Va multumesc pentru comentariul dvs. si pentru ca ati citit textul meu (probabil este vorba de articolul despre "limba moloveneasca" din Regards sur l'Est).
Sint de acord cu multe din afirmatiile dvs. In articol spuneam ca la noi se incearca (tot asa cum s-a incercat si in epoca sovietica) o etnicizare a identitatii moldovenesti. Acum ar trebui sa punem accentul - asa cum bine ati remarcat si dvs. - pe largirea acestei identitati pentru a include si alte grupuri etnice, religioase etc. Si totodata ar trebui sa se puna accentul pe definirea civica (nu etnica) a identitatii moldovenesti. Aceasta pentru a crea un termen de coeziune printre toti cetatenii RM.
Ar fi bine sa ne vedem intr-o zi si sa discutam pe aceasta tema.
Pina atunci, va doresc un Paste fericit. Numai bine.
Petru