Am citit Tenis cu moldoveni,
de Tony Hawks, acum cîţiva ani, la prima ei ediţie în română (Cartier, 2003), din
interes antropologic faţă de societatea în care trăiesc. Dat fiind puţinătatea studiilor
antropologice despre societatea noastră din anii 90 (perioadă grea şi
fascinantă), puţinele jurnale de călătorie despre ţara noastră ţin loc de
studii antropologice. Prin însăşi poziţia lor de distanţă epistemologică, străinii
aplică societăţii gazdă o privire detaşată, „un regard éloigné”, cum i-ar spune Cl. Lévi-Strauss, asupra moravurilor şi
realităţilor locale, pe care noi, localnicii, aproape că nu le mai simţim, pentru
că le trăim de prea mult timp şi le-am interiorizat prea profund. Un străin poate
veni aşadar cu observaţii proaspete, deseori fine şi ascuţite, atunci cînd nu
vine cu judecăţi de-a gata. Însemnările de călătorie ale altora în ţara noastră
ne ajută să ne chestionăm noi înşine asupra realităţii şi normalităţii care ne
înconjoară, să ne revedem propriile înţelegeri şi judecăţi faţă de aceste realităţi.
sâmbătă, 12 septembrie 2015
vineri, 11 septembrie 2015
Ce fel de partid va deveni Platforma DA?
La mitingul de duminică, organizat de Platforma Civică DA (între alte organizaţii civice), am asistat la o demonstraţie de forţă a societăţii moldovene asupra unei clase politice care părea imună la orice critică şi suficientă sieşi. De la tribuna mitingului s-a clamat în repetate rînduri: „Victorie! Victorie!” A fost, într-adevăr, o victorie – desigur, provizorie – a societăţii moldoveneşti. De fapt, s-a întîmplat ceea ce era firesc să se întîmple de mult timp. Ba chiar putem să ne întrebăm de ce s-a întîmplat atît de tîrziu. În orice caz, ne putem aştepta că asemenea manifestaţii se vor multiplica şi vor lua amploare în următoarele luni, pe fundalul agravării crizei economice provocată de incapacitatea, reaua voinţă şi imoralitatea clasei guvernante actuale.
joi, 14 mai 2015
Republica Moldova la un sfert de veac de tranziţie: între un comunism ratat şi un capitalism neînceput?
![]() |
| Fotografie de Pablo Chignard |
Mişcarea de emancipare naţională, care a culminat cu
independenţa Republicii Moldova (RM), proclamată la 27 august 1991, a produs o efervescenţă
de aspiraţii în sînul noilor elite ascendente şi a oamenilor „de pe baricade”.
Aceste aspiraţii vizau, în general, crearea unui stat independent, democratic
şi prosper. Ajutată de statele occidentale, Republica Moldova urma, potrivit
acestor aşteptări, să se alăture ţărilor dezvoltate. Se aştepta o tranziţie
directă, univocă, armonioasă spre democraţie şi economie de piaţă. Schimbările
care aveau loc la sfîrşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 în toată
Europa de est şi fostele republici sovetice păreau să confirme, la rîndul lor, caracterul
inevitabil şi ireversibil al acestei tranziţii spre o societate liberă şi prosperă.
miercuri, 25 februarie 2015
Scrisoare deschisă dlui Nicolae Josan.
Domnule Nicolae Josan,
La manifestația din această duminică, 22 februarie, întitulată „Vrem leul înapoi! Vrem țara înapoi!”, ați ținut un discurs aplaudat de o parte din cei prezenți. În acest discurs ați chemat, între altele, să protestăm împotriva coaliției partidelor democratice cu comuniștii (PCRM) și ați mai scandat „Unire! („Unirea neamului…”).
luni, 23 februarie 2015
De ce homeleşii americani sînt vizibili, iar bomjii moldoveni – nu?
![]() |
| Colaj din fotografii de (1) kspatula şi (2) Dorin Goian. |
Dacă ai ocazia să vizitezi
anumite oraşe americane, cum este New York, Chicago sau San Francisco, îţi
poate sări în ochi omniprezenţa persoanelor fără adăpost în zonele centrale ale
oraşului. Îi vezi peste tot: în jurul staţiilor de metrou, în parcurile şi pe
bulevardele centrale, stînd întinşi pe trotoar sau cerşind din picioare, în
linişte sau cîntînd şi discutînd cu glas tare, singuratici sau în ciucuri în
jurul unui aparat de radio, cu cîine sau fără, mîncînd sau fumînd etc. etc...
La Chişinău, nu prea vezi persoane fără adăpost în centrul oraşului şi, de
fapt, aproape nicăieri, decît în anumite suburbii – poate cîţiva, în mod
excepţional, prin zona pieţei şi a gării sau în zone ascunse, cum ar fi
gunoişti sau gropi de canalizare. Această aparenţă îţi crează percepţia că în
oraşele americane persoanele fără adăpost ar fi mult mai multe şi că ele reprezintă
o „problemă”, cu siguranţă mai mare decît la noi. În realitate, cifrele
disponibile arată că proporţia persoanelor fără adăpost în raport cu populaţia
generală este similară în oraşele americane şi ale noastre, variind, în funcţie
de estimări, între 0,5% şi 1%. Ne vom întreba, prin urmare, de ce persoanele
fără adăpost sînt atît de vizibile în oraşele americane, pe cînd în cele din
Moldova (în speţă la Chişinău) – mult mai puţin. O scurtă anchetă de teren, cu
interviuri, observaţie şi fotografii, făcută în oraşul Berkeley (zona San Francisco)
şi la Chişinău, ne vor ajuta să înţelegem mai bine sensul şi natura acestei
vizibilităţi[1].
duminică, 15 februarie 2015
UNEDUCATED: o şcoală în care plătim ca să NU învăţăm nimic...
UNEDUCATED, un nou spectacol
document de Nicoleta Esinencu la Teatru-Spălătorie despre degradarea sistemului
de învăţămînt din R. Moldova pe parcursul ultimilor 20 de ani (jucat de Ion
Borş, Doriana Talmazan şi Irina Vacarciuc).
duminică, 8 februarie 2015
O carte de Susan Grant despre cultură fizică şi sport în URSS (anii 1920-1930) – un îmblînzitor al corpului social
Susan Grant, Physical Culture and Sport in
Soviet Society. Propaganda, Acculturation, and Transformation in the 1920s and
1930s, Routledge, London & New York, 2013. O carte foarte interesantă,
armonios structurată (pe criteriu tematic), minuţios documentată despre
semnificaţiile ideologice, organizarea instituţională şi aplicarea în practică
a „culturii fizice” şi a sportului în societatea sovietică.
marți, 20 ianuarie 2015
Ştirile ProTV, între derapaje comerciale şi deontologie profesională
Pentru mine, ca şi pentru foarte
mulţi moldoveni, ştirile ProTV Chişinău au fost întotdeauna o sursă importantă
de informaţie. Acest post a reuşit să realizeze, după mine, un echilibru cumpătat între
genul de ştiri comerciale, de tip „american” (cum sînt, de exemplu, Ştirile
ProTV Bucureşti) şi un model de emisiuni de ştiri profesioniste, la fel după un
model occidental, mai puţin axat pe scandal şi mai mult pe o confruntare echilibrată
şi echidistantă a surselor şi a faptelor. În înţelegerea mea, Ştirile ProTV
Chişinău e o emisiune interesantă în continuare, din motivul atenţiei pe care o
pretează domeniului social (cu ştiri, legate de probleme sociale dureroase şi la
zi), nu doar politicului şi nesfîrşitelor sale intrigi, jocuri şi strategii.
duminică, 18 ianuarie 2015
Învăţătorii, între putere şi populaţia locală în epoca stalinismului: agenţi, victime şi mediatori (E. Thomas Ewing)
Cartea lui E. Thomas Ewing, Teachers of Stalinism, Policy, Practice, and Power in
Soviet Schools of the 1930s (P. Lang, 2002) este o carte fundamentală pentru
cititorii interesaţi de istoria regimului şi societăţii sovietice în anii 1930,
nu doar pentru cei interesaţi de istoria educaţiei sovietice.
Autorul cărţii face o analiză echilibrată
şi impresionant documentată (cu surse de arhivă, presă periodică şi interviurile
aşa-numitului Proiect
de la Harvard din anii 1950) a evoluţiei populaţiei şi statutului învăţătorilor
din şcolile primare şi secundare din URSS într-o perioadă fondatoare a
regimului sovietic (cea care începe cu „revoluţia culturală” din primul
cincinal (1928-1932/33) şi se încheie cu 1940). Ewing ne spune, în fond, că
provocările cu care s-a confruntat statul sovietic în punerea în aplicare a
învăţămîntului primar universal obligatoriu (decretat în 1930) au fost
asemănătoare cu cele ale statelor occidentale în secolul 19- înc. sec. 20, doar că în cazul URSS
acest proces a fost unul mult mai dur şi resimţit mai dureros de către populaţia
civilă întrucît şcolarizarea de masă s-a desfăşurat aici în termeni de urgenţă, cu
eforturi, dar şi cu forţe de coerciţie extraordinare asupra
învăţătorilor şi a populaţiei civile (mai ales a celei rurale, cea mai
reticentă la şcolarizare şi la modernizare - în formulă sovietică). Asemeni colectivizării şi industrializării forţate
(desfăşurate în acelaşi timp), răspîndirea învăţămîntului de masă s-a defăşurat
ca un proiect „ultra-modernist” („high modernist” – J. C. Scott), planificat de
către statul sovietic, în general neglijînd insuficienţa resurselor, a infrastructurii
şi a personalului şcolar.
luni, 12 ianuarie 2015
The Imitation Game: un film despre Alan Turing, graţie căruia lumea este acum un loc infinit mai bun
The Imitation Game (2014), de Morten Tyldum, regizor norvergian, e un film despre un subiect vechi (omul de geniu într-o epocă reticentă faţă de inovaţie) şi despre o personalitate încă destul de puţin cunoscută, în ciuda rolului istoric major pe care l-a avut: matemacianul Alan Turing (unul din părinţii fondatori ai calculatorului de astăzi). Alan Turing a fost omul care a spart unul din cele mai dificile coduri secrete din lume, creat de nazişti în cel de al Doilea Război mondial, Enigma, care servea la planificarea operaţiunilor militare ale armatei naziste împotriva aliaţilor. Strategia sa a fost crearea unei maşini (strămoşul calculatorului personal modern) în stare să descifreze codul Enigma, creat el însuşi de o maşină. Reuşita acestui proiect a contribuit la dejucarea unui număr important de operaţiuni militare programate de nazişti şi a condus în ultimă instanţă la deznodămîntul istoric pe care îl cunoaştem. Astfel, pe lîngă inventarea bazelor calculatorului modern, Turing poate fi considerat, pe bună dreptate, drept un erou de nivel mondial, care a contribuit la grăbirea victoriei asupra naziştilor şi la salvarea a milioane de vieţi omeneşti. Numai că rolul său în descifrarea Enigmei a fost ţinut secret de către serviciile de inteligenţă britanice, din raţiuni strategice, dar şi pentru că Turing nu reprezenta chiar genul de erou pe care şi-l doreau autorităţile engleze din acea epocă pentru fortificarea sentimentelor patriotice. Turing era gay, iar în 1952 a fost condamnat pentru depravare şi impus să aleagă între închisoare şi castrare chimică. El alege tratamentul chimic, însă în doi ani se sinucide.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







